Asociaţia ECOPOLIFE

Asociatia ECOPOLIFE este o organizaţie neguvernamentală constituită în 2002 de 12 membrii fondatori, dintre care jumătate erau studenţi la Ştiinţe Politice şi Management Politic sau elevi ai Colegiului Naţional I. L. Caragiale, clasa UNESCO.

ecopolife

v1 Invitatie-Solicitare HC 09 ALL.pdf v1 Invitatie-Solicitare HC 09 ALL
v1 Invitatie-Solicitare HC 09 ALL.doc v1 Invitatie-Solicitare HC 09 ALL 33K Download
v1 Habitat si Cetatean 2009.pdf v1 Habitat si Cetatean 2009153K Download
v1 Habitat şi Cetăţean 2009.doc v1 Habitat şi Cetăţean 2009 33K Download
v1 SCOP H&C 2009.pdf v1 SCOP H&C 2009
ok Poster H&C 09.pdf ok Poster H&C 09280K Download
1 Apel ECOPOP 09.pdf 1 Apel ECOPOP 09 390K Download
2 Poster ECOPOP 09.pdf 2 Poster ECOPOP 09 512K Download
3 Invitatie Ziua Mediului 2009...pdf 3 Invitatie Ziua Mediului 2009 481K Download
4 Afis A3 Promediu.pdf 4 Afis A3 Promediu 731K Download
6 Banner B interior.pdf 6 Banner B interior 570K Download
7 Flayer Ziua Mediului pg 1.pdf 7 Flayer Ziua Mediului pg 1
9 ECOPOP 2009 Diplomele de excelenta.doc 9 ECOPOP 2009 Diplomele de excelenta
10 Dip_ECO_09 Realitatea TV.pdf 10 Dip_ECO_09 Realitatea TV

Parteneri Media
EcoMagazin Stiri din ecologie
EcoSapiens Forum de ecologie

Tinereţea şi lipsa de experienţă au fost compensate de câţiva “bătrâni”, între care şi Preşedintele, Aurel Gherghel, activist în mişcările ecologiste ale societaţii civile înca din primele zile postdecembriste.
Cu speranţa că noua generaţie va prelua conducerea efectivă şi va diversifica şi up-grada domeniile de activitate, ridicând totodată nivelul de eficienţă al programelor iniţiate, echipa de conducere a fost anual întinerită/întărită cu adevăraţi profesionişti ai mediului (Ionuţ Părăuşanu, Alin Huştiu, Florin Bârjovanu)

Ecologia ca modalitate de acţiune pentru societatea civilă şi pentru lumea politică (Mişcarea Ecologistă Română a fost primul partid înregistrat oficial în România, la începutul anului 1990) a constituit o “umbrelă” sub care s-au reunit oameni de ştiinţă şi visători. O lume în care am fost atras mai mult comjuctural (vecin de apartament cu Toma George Maiorescu, iniţiatorul MER) şi pentru care am condos campania electrorală din mai 1990, finalizată prin intrarea verzilor în parlament şi cu un ministru la Mediu (Marcian Bleahu).
În 1992 am lansat Festivalul ECOPOP pentru a sărbători “Ziua Mondială a Pământului” (22 aprilie) cu intenţia de a sensibiliza societatea civilă şi autorităţile în respectarea şi apărarea mediului, pentru sănătatea morală şi fizică a societăţii. Pentru realizarea impactului s-a apelat la programe culturale cu destinaţii şi ţinte speciale, iar fiecare acţiune înscrisă în program a fost desfăşurată în colaborare cu diverse instituţii social-culturale sau media.
Iniţiat de reprezentanţi ai societăţii civile şi fără partizanat politic, organizatorii Festivalului ECOPOP şi-au dorit un parteneriat larg şi nu au evitat de a invita alături, pe cei care au deţinut sau deţin puterea, precum şi instituţiile administraţiei publice, la toate nivelele. Am încercat încă de la prima ediţie, precum dorim şi în acest an, să atragem autorităţile, societatea civilă şi mass media de a lucra împreună, pentru promovarea unor obiective în care credem şi pe care le dorim împărtăşite:
- Educaţia şi conştiinţa civică şi ecologică, curăţenia fizică şi morală a omului omului, a casei lui şi a vecinătăţilor;
- Calitatea actului cultural, apărarea tradiţiei, promovarea adevăratelor valori în inegala sfidare a “gustului pieţei”;
- Practicarea sportului pentru sănătate, educaţie şi recreere, sportul pentru cei mulţi, cea mai ieftină soluţie pentru sănătatea naţiunii.

Festivalul a ajuns în 2007 la cea de a XV-a ediţie (au fost şi “ani grei” în care nu am reuşit sau nu am ştiut să strângem rândurile) şi între timp, Asociaţia a crescut odata cu alte manifestări complexe pe care le-a iniţiat şi organizat, Festivalurile “HABITAT ŞI CETĂŢEAN” şi “FAMILIE, CĂMIN, TRADIŢII”, care aniversează promiţătoarea vârstă de 5 ani.
În ultimii ani şi prin Proiectul “ECO-CIVICA” sau Programul “Parteneriat Primăvara Bucureşti”, adresate instituţiilor publice centrale şi locale, societăţii civile şi mass mediei am iniţiat şi organizat manifestări într-un alt domeniu pe care oficialităţile, media şi instituţiile societăţii civile l-au neglijat după decembrie 89, Sportul pentru Toţi.
Altfel spus, sportul pentru sănătate, educaţie, socializare şi fair-play, mişcare pentru combaterea sedentarismului şi obezităţii, cel mai ieftin medicament pentru sănătatea naţiunii. Festivalurile noastre “Ziua Inimii”, “Viaţa este Mişcare, Mişcarea este Sănătate”, “Rural Sport” şi “Integrare şi Fair-play” s-au adresat categoriilor sociale pe care le numim defavorizate şi s-au desfăşurat în cartiere şi aer liber.

Nu am îndrăzni să spunem că activităţile noastre de pionerat şi în unele cazuri, de unicat, precum şi modestele noastre puteri au influenţat în ultimii ani poziţia unor oficialităţi faţă de aceste teme. Dar, poate că intervenţiile şi acţiunile noastre care de multe ori nu au primit răspunsuri sau sprijinul dorit s-au regăsit în programele guvernamentale “România curată” şi “Sănătate prin mişcare”, parţial în spiritul dar nu şi litera Legii Sportului, în întocmirea şi implementarea Planului Local de Acţiune pentru Mediu al Municipiului Bucureşti, în diversele şi totuşi relativ modestelor prezenţe în media, acest aliat atât de necesar şi dorit pe care încă nu l-am câştigat.

Rămânem recunoscători unor societăţi sau persoane private pentru sprijin financiar sau logistic în desfăşurarea acestor proiecte; nu le vom nominaliza aici, dar le asigurăm că ne-am respectat obligaţiile şi le rămanem, alături de bucureştenii-beneficiari, mult îndatoraţi.
Rămânem recunoscatori şi oficialităţilor care ne-au acordat încrederea şi care, prin instituţiile pe care le reprezentau au acordat sprijinul moral necesar pentru gradul de credibilitate al unor manifestări considerate desuete sau nepragmatice de către agitata şi egoista lume a tranziţiei.
Să ne bucurăm inima şi gândul că tot mai mulţi prieteni ai Cetăţii şi Mediului au fost sau vor fi alături de noi pentru atingerea dificililelor (şi nobilelelor) obiective ale educaţiei eco-civice, protecţiei mediului şi cetăţeanului într-o Capitală pe care ne-o dorim mai civilizată.

Aurel Gherghel